Sep 08
Miercuri

Abonament la E-Foaia

Abonament la E-foaia

Publicitate

Administrator
„Dacă faci ceva, trebuie să faci bine sau mai bine nu faci nimic”PDFImprimareEmail
Vineri, 30 Iulie 2010 05:57
Share

Convorbire cu tânărul stomatolog Zoltán Baktai din Jula

Dr. Zoltán Baktai este absolvent al Facultăţii de Stomatologie din Cluj-Napoca. Tânărul de origine română din Jula îl întâlnim actualmente în calitate de dentist, la cabinetul stomatologic din Pitvaros. Stând de vorbă cu acesta, el ne-a povestit despre cum şi-a început cariera de medic, ajutat fiind la început de mătuşa sa, dr. Maria Gurzău, stomatolog la Mezőhegyes şi despre ce înseamnă să fii medic adevărat, să te bazezi pe pacienţii mulţumiţi. Tânărul nostru interlocutor a reuşit după doar doi ani de experienţă practică să obţină şi un cabinet particular la Bichişciaba, unde îşi aşteaptă clienţii de două ori pe săptămână.

- Ai făcut facultatea la Cluj. Cum ai ajuns să faci universitatea în România?
- Am auzit despre posibilitatea aceasta, fiindcă pot să zic că şi din familie au plecat să înveţe la Cluj, la Universitatea de Medicină. Ajuns la Cluj, am fost şapte români din Ungaria şi ne-am ajutat între noi.
- Ai fost bursier al statului român?
- Primii trei ani am fost bursier al statului român, după care trei ani am fost bursier şi al statului maghiar. Înainte de a mă înscrie la universitate am auzit că facultatea din Cluj are un renume mult mai mare decât universităţile din jurul graniţei. Astfel, m-am gândit că merită să călătoresc mai mult timp pentru o specializare mai bună.
- Au fost grei primii ani de studenţie într-o altă ţară?
- A fost foarte greu. Cred că mulţi dintre cei care au plecat de aici să înveţe s-au confruntat cu aceleaşi probleme. N-am ştiut să vorbesc bine limba română. Am înţeles mult mai mult decât am vorbit. Până ce am reuşit să vorbesc cu colegii mei şi să înţeleg şi materiile de medicină pot să zic că m-am chinuit destul. Dar m-au ajutat foarte mult şi cei care au fost deja plecaţi la Cluj de la Micherechi sau de la Jula.
- Întâlnindu-vă la Cluj mai mulţi români din Ungaria aţi vorbit româneşte între voi?
- Am cerut eu să vorbim mai mult limba română, ca să ştiu şi eu să comunic mai bine.
- Cum ai ajuns să fii medic stomatolog? Era o pasiune a ta dinainte?
- Imediat m-am înscris la această specializare, pentru că am decis deja în clasa a şaptea la şcoala generală, că eu mă voi face ori tehnician dentar ori medic stomatolog. Dar am rămas la ideea de medic. Pot să mă consider şi un om norocos, pentru că m-a ajutat foarte mult înainte de facultate mătuşa mea, şi ea dentist, şi unchiul meu, dar şi după facultate am avut un sprijin solid din partea lor pentru a deveni medic stomatolog.
- Ce trebuie să ştie un tânăr medic stomatolog care îşi începe cariera de medic imediat după ce iese din băncile facultăţii?
- Trebuie să vorbeşti cu pacientul, pentru a-l face să aibă încredere în tine. Contează foarte mult atitudinea medicului şi, bineînţeles, acesta trebuie să fie calm pentru ca şi pacientul, la rândul său, să fie liniştit. Este necesar să îl asiguri că nu se va întâmpla nimic rău şi că se lucrează în condiţii optime. Iar dacă faci ceva trebuie să faci bine sau mai bine nu faci nimica. Eu aşa cred. Ce am învăţat la facultate erau chestii generale. Când ajungi să faci practică şi eşti lăsat acolo singur şi trebuie să rezolvi problemele zilnice atunci trebuie să te descurci. Am terminat aproape de doi ani şi în fiecare zi mă întâlnesc cu chestii pe care trebuie să le rezolv cât mai bine.
- Imediat după terminarea universităţii ai primit post? Nu ai vrut ca să lucrezi în România?
- O să vă răspund prima dată la a doua întrebare. De ce nu am vrut să lucrez în România? Era o posibilitate să rămân la Cluj şi să-mi continui studiile ca şi o specializare de ortodonţie, dar acolo nu mi-a plăcut. Am zis că mai bine să vin acasă. Ajuns acasă cu diploma proaspătă nu am simţit că sunt un medic stomatolog deja care poate să lucreze singur. Am primit însă o ofertă de a lucra lângă mătuşa mea vreo trei-patru luni şi doar după aceea am început să lucrez singur.
- Ai început la Pitvaros, unde lucrezi şi acum. Cum îţi aminteşti de primele tale experienţe la acest cabinet?
- Primele experienţe au fost frumoase, dar şi grele. Tot aşa, când am început să lucrez singur, bineînţeles în primele săptămâni a mai venit şi mătuşa mea să mă ajute cu câteva idei. Clienţilor li sa părut ciudat să se lase pe mâinile unui medic atât de tânăr, şi arăt şi mult mai tânăr decât câţi ani am. Când pacienţii au intrat în cabinet, în primele zile îi vedeam eu că erau puţin speriaţi. După câteva luni toată lumea a auzit că aici este un doctor bun şi au venit tot mai mulţi.
- Ce cabinet te-a întâmpinat la Pitvaros?
- Am primit un cabinet foarte nou. Cu un an în urmă au fost cumpărate aparate noi. Asistenta mea este bine pregătită, iar oamenii de acolo sunt simpli şi drăguţi.
- Pentru a reuşi o dantură frumoasă trebuie să ai şi un specialist care o face. Ai avut noroc de un tehnician bun?
- La început am avut un tehnician de care nu pot spune că am fost întru totul mulţumit. Dar acum lucrez cu un tehnician din Bichişciaba şi primesc mult mai frumoase lucrări. La Bichişciaba am un cabinet privat deja, care este la începuturi, dar merge destul de bine.
- De câte ori pe săptămână eşti la Bichişciaba şi cum lucrezi la Pitvaros?
- Fiindcă nu sunt aşa de mulţi la Bichişciaba, aici lucrez în zilele de luni şi joi de la ora 16.00 după-masă, iar în celelalte zile lucrez la Pitvaros.
- Pot să întreb ce planuri de viitor ai, pentru că eşti în această meserie aproape de doi ani de zile. Cum îţi propui să continui?
- Vreau să fiu cât mai aproape de Jula, să găsesc un loc de muncă mult mai aproape de casă. Sper să am în viitorul apropiat un loc de muncă la Bichişciaba. La începutul anului am vrut să-mi continui studiile, dar fiindcă sistemul maghiar de specializare post universitar este foarte greu de vreo doi-trei ani şi sunt foarte puţine locuri cu bursă de la stat, de exemplu la Seghedin, am hotărât că nici nu merită să fac specializarea pe cont propriu pentru că mă costă vreo trei milioane de forinţi până ce termin cu cei trei ani şi totul merge în funcţie de bani, şi examene, totul.
- Ce ar însemna această specializare?
- Nu înseamnă foarte mult. Un grad mai înalt. Înainte de nume este medic de specializare stomatolog. Sigur că nu vreau să fiu mai puţin decât ceilalţi care au terminat cu doi-trei ani în urmă, pentru că nu mă simt mai puţin, iar cineva mă întreabă dacă am făcut specializarea mi-ar plăcea mult să spun că sunt medic de specialitate, dar cu asta mai aştept puţin. Şi fiindcă m-aţi întrebat de viitor aş dori să amintesc aici că la Cluj, în primii ani de universitate am întâlnit o fată drăguţă şi frumoasă, originară din Mediaş. După ce am terminat studiile a fost aşa de drăguţă că a venit cu mine în Ungaria. Ea lucrează acum la Bichişciaba, la Csabacenter Invest şi vrem să ne căsătorim în vara acestui an.
Cununia tinerilor Zoltan Baktai şi Tóth Eszter Júlia va fi tocmai la acest sfârşit de săptămână, pe 31 iulie. Cu această ocazie, redacţia „Foaia românească” le urează: Casă de piatră!
Anca Butar

 

This content has been locked. You can no longer post any comment.

Bloguri

 

Sponsori

Legaturi