Pelerinajul românilor ortodocşi din Ungaria la mânăstiri din România Vineri, 30 Iulie 2010 05:50

Grupul pelerinilor de la parohia Micherechi, din cadrul Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, condus de Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan, s-a aflat pe 16 iulie 2010, în prima zi a pelerinajului lor efectuat la mânăstiri din Episcopia Caransebeşului şi Mitropolia Olteniei. Cu acest prilej, grupul format în marea lui majoritate din tineri aparţinători acestei parohii, a vizitat Mânăstirile Bocşa Vasiova şi Călugăra, din Episcopia Caransebeşului.

La Mânăstirea Bocşa Vasiova, care peste câteva zile, la Praznicul Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul şi-a sărbătorit hramul, grupul pelerinilor români din Ungaria a fost întâmpinat de Părintele Daniel Alic, Consilierul Cultural al Episcopiei Caransebeşului, Maica Stareţă Varvara Sântiuan şi Părintele Ioan Petrică, duhovnicul mânăstirii, dar şi ghidul tinerilor pelerini, cărora le-a explicat istoricul acestei mânăstiri, cu vechime de mai bine de un secol şi care a adăpostit de-a lungul vremii vestiţi părinţi duhovniceşti ai monahismului românesc, precum a fost Părintele Vichentie Mălău, dar le-a tâlcuit, de asemenea şi valoarea monahismului ortodox pentru epoca în care trăim.
La Mânăstirea Călugăra, cea mai veche mânăstire din cadrul Episcopiei Caransebeşului, Părintele Ion Văran, Protopopul Oraviţei, le-a făcut cunoscută pelerinilor din Micherechi dragostea statornică a preoţilor şi credincioşilor români pentru această mânăstire, la ctitorirea căreia preoţii din părţile locului şi-au adus, alături de monahi, o contribuţie deosebită, ea reprezentând pentru credincioşii români din împrejurimi un punct de reper iubit şi îngrijit cu multă dăruire sufletească.
Grupul tinerilor şi credincioşilor români a putut să se hrănească în această zi nu doar din punct de vedere spiritual, ci şi estetic, bucurându-se din plin de frumuseţile naturale ale acestei zone binecuvântate de Dumnezeu, între care se numără şi clisura Dunării.
La începutul celei de-a doua zile a pelerinajului, credincioşii din Micherechi au putut participa la Sfânta Liturghie pentru sărbătoarea Sfintei Mari Muceniţe Marina, săvârşită în biserica Mânăstirii „Sfânta Ana” din Orşova de către ierarhul Julei, împreună cu preotul slujitor al acestei mânăstiri.
Pentru a îmbina frumuseţile spiritului cu cele ale naturii, grupul de pelerini a luat apoi drumul spre Mânăstirea Tismana, pe lângă renumita staţiune balneoclimaterică Herculane, îndreptându-se spre Baia de Aramă, într-un cadru natural montan de excepţie. Cu câţiva kilometri înainte de sosirea la destinaţie, foarte aproape de Baia de Aramă, în localitatea Ponoarele, tinerii pelerini, dimpreună cu cei mai în vârstă tovarăşi de drum ai lor, au făcut popas la „Podul lui Dumnezeu”, un pod natural format prin răsturnarea unei stânci peste o prăpastie, deasupra căreia localnicii au asfaltat drumul pentru ca maşinile să poată circula în voie, aproape fără să îşi dea seama, dacă nu sunt prevenite, de frumuseţea locului realizată prin intervenţia directă a Creatorului.
După ce s-au bucurat din plin de vederea podului, admirat dintr-o poieniţă de vizavi şi după ce şi-au coborât paşii şi la intrarea într-o mare peşteră vecină cu podul, săpată mai demult de ape în stâncile din împrejurimi, au urcat din nou în autocar, pentru a ajunge la destinaţia stabilită: Mânăstirea Tismana, vatră monahală ctitorită la mijlocul secolului al XIV-lea, sub purtarea de grijă a Sfântului Nicodim de la Tismana, stareţul acestei mânăstiri, care a funcţionat neîntrerupt până în zilele noastre, vreme de aproape şapte sute de ani. Cel mai vechi aşezământ monahal din Ţara Românească şi-a deschis larg porţile pentru chiriarhul pelerin şi păstoriţii săi din Micherechi, majoritatea dintre ei aflaţi la vârstă fragedă, dar le-a arătat şi tainele vremurilor aşezate peste zidurile sale, desluşite de către maica ghid a acestei mânăstiri. Deşi biserica mare a mânăstirii se afla în restaurare, schelele nu prea numeroase nu au putut împiedica privirile pelerinilor să-i descopere pe sfinţii pictaţi în chip măiestrit, după rânduiala erminiei bizantine, pe pereţii interiori ai bisericii. În pridvorul bisericii a fost văzută piatra de mormânt a Sfântului Nicodim de la Tismana, mormânt în care el a fost aşezat, după trecerea sa din această lume, dar care a rămas gol după ce Sfintele sale Moaşte au fost ascunse într-un alt loc, de teama de a nu fi răpite sau profanate de năvălitori, de-a lungul vremii. Totuşi, spre mângâierea călugărilor şi a maicilor (care în urmă cu câteva zeci de ani au înlocuit obştea de călugări a mânăstirii), dar şi a pelerinilor, degetul Sfântului Nicodim şi crucea sa pectorală din plumb, dimpreună cu alte Sfinte Moaşte se află până azi într-o raclă special pregătită, la care s-au închinat şi pelerinii români de la Micherechi. A mai fost vizitat muzeul mânăstirii, în care maicile au amenajat un paraclis pentru slujirea pe perioada restaurărilor bisericii mari şi bolniţa acestei mânăstiri, după care oaspeţii au fost invitaţi la o binecuvântată agapă.
În drumul de întoarcere spre locul de popas al micherechenilor pe durata desfăşurării acestui pelerinaj, adică spre Mânăstirea „Sfânta Ana” de la Orşova, a fost văzut în trecere şi oraşul Turnu Severin, care adăposteşte până astăzi piciorul podului construit odinioară de Traian, împăratul Romei, în dorinţa sa de a cuceri Dacia, dar şi reşedinţa Episcopiei Severinului şi Strehaiei.
Nu se putea încheia mai potrivit această zi de pelerinaj, decât cu o plimbare cu vaporaşul pe Dunăre, luat din portul Orşovei, pentru a admira Dunărea într-unul dintre locurile cele mai spectaculoase de pe cursul său, adică la aşa-numitele „Cazane Mici şi Mari”, dar şi pentru a vedea alte relicve istorice, cum sunt „tabula Traiana”, un monument care consemnează, la rândul lui, trecerea prin zonă a oştilor lui Traian, sau realizări mai moderne care mărturisesc despre măreţia aceloraşi timpuri istorice, şi anume chipul sculptat în piatră a lui Decebal, realizat prin cheltuiala lui Constantin Iosif Drăgan, în apropierea Mânăstirii Mraconea, care au fost văzute tot de pe puntea vaporaşului.
În cea de a treia zi a pelerinajului, după cum era prevăzut de la început, toţi pelerinii s-au alăturat altor vizitatori, pentru a se ruga dimpreună cu aceştia şi cu maicile Mânăstirii „Sfânta Ana” din Orşova la Sfânta Liturghie Arhierească săvârşită în biserica mânăstirii.
După ce oaspeţii şi-au luat rămas bun de la gazdele lor primitoare, ultimul punct din programul pelerinajului l-a constituit vizita la Mânăstirea „Piatra Scrisă”, din cadrul Episcopiei Caransebeşului, aflată la câteva zeci de kilometri înainte de oraşul Caransebeş. Aici a fost vizitată biserica nouă a mânăstirii şi altarul de vară, frumos pictat, dar şi biserica veche, săpată în stâncă, pe pereţii căreia se mai păstrează până astăzi, pictată în stil bizantin, icoana Preasfintei Treimi. Încredinţându-şi încă o dată gândurile şi nădejdile lor Bunului Dumnezeu în faţa acestei icoane, cu sufletele încărcate de frumoase amintiri şi parcă regretând că timpul a trecut atât de repede, credincioşii din Micherechi au pornit spre casă, punând astfel capăt acestui pelerinaj, care nădăjduim că a înscris în sufletele tuturor o frumoasă pagină de spiritualitate şi istorie bisericească a Neamului nostru Românesc.
† Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria
(Cu alte impresii de călătorie de la pelerinajul micherechenilor vom reveni în numărul următor.)