Shakespeare: Lear (Bucureşti, Teatrul Bulandra)
Tom Stoppard: Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi (Timişoara, Teatrul Csiky Gergely)
Până la urmă, totul a ieşit bine: ultimul spectacol al Festivalului Shakespeare din Jula, cel de sâmbătă, în regia plină de idei a lui Victor Ioan Frunză - a încheiat rândul manifestărilor la un nivel ridicat. Dar despre asta mai târziu.
Deliciul a fost producţia din ziua anterioară, spectacolul Lear al Teatrului Bulandra din Bucureşti, care are un renume mondial şi doar foarte rar se află în vizită în Ungaria, spectacol care a fost regizat de renumitul Andrei Şerban, care trăieşte în America.
Regele Lear, scris în 1605, este o piesă foarte complexă, acţiunea ne conduce în Britania celtică, însă conflictele ei ne evocă războiul trandafirilor (a doua parte a secolului 15). Principalul fir ne prezintă relaţia lui Lear cu fiicele sale, însă tot atât de accentuat este şi firul acţiunii care se desfăşoară în paralel cu acesta (soarta lui Gloster şi fiii săi). Şi întâmplarea are mai multe straturi: alături de relaţia părinţi-copii, lupta contracţiilor de neîmpăcat între idealul valorilor tradiţionale dominante şi carierismul de tip nou, nestingherit, călcând în picioare pe oricine, este însăşi piesa.
Drama meticuloasă a fost tradusă în limba maghiară de Vörösmarty Mihály, iar prin traducerea lui textul este atât de curat şi valabil, încât şi cele mai moderne regii se folosesc de acesta. Însă nu toate traducerile trec proba timpului, astfel şi în Ungaria a început „curăţarea de praf”, adică retraducerea textelor ca acestea să corespundă cu limbajul zilelor noastre. Probabil, aceleaşi situaţii sunt şi în alte ţări, astfel şi în România, fiindcă la traducerea Regelui Lear din Bucureşti a colaborat şi regizorul Andrei Şerban.
Pentru prima dată s-a întâmplat ca urmărind un spectacol teatral din străinătate să invidiez spectatorii de limba maternă! Deşi am văzut nenumărate spectacole în limbi străine (printre altele la Jula în limbile gruzină, poloneză, lituaniană şi de mai multe ori în cea română), însă cunoscând drama, urmărind subtitrarea evocativă, dar mai ales mulţumită instrumentelor non-verbale ale teatrului, până acum niciodată nu am avut sentimentul de absenţă. De data această însă, în cazul acestei drame foarte complicate l-am avut, fiindcă pentru plăcerea şi înţelegerea producţiei lipsise revelaţia textului. (E adevărat că publicul primise căşti, însă translatorul turui rândurile cu o aşa nepăsare şi indiferenţă, încercând să dezvăluie înţelesul propoziţiilor scrise, încât acesta nu mult ne-a ajutat.)
Cu toate că spectacolul se arăta a fi palpitant, deoarece drama cu doar trei personaje feminine, Şerban a transformat-o într-un spectacol jucat numai de actriţe, evocând în mod invers practica din epoca Elisabetei, când toate rolurile au fost jucate de bărbaţi. Oglindirea în aşa fel a sentimentelor şi relaţiilor umane (şi inumane) a adus un rezultat final nicidecât surprinzător: niciun caracter şi nicio atitudine nu depinde de sexul omului, astfel nici nebunia, brutalitatea, credincioşia sau trădarea. Surplusul, pe care l-a dat colaborarea actriţelor, a adus o desluşire dezamăgitoare şi dureroasă: răul care iese de sub exteriorul blând pare a fi şi mai viclean, şi mai crunt, în schimb, zdruncinarea părintească şi regală a lui Lear - prin jocul Marianei Mihuţ - pare a fi şi mai ruinată.
Şi spaţiul jocului este neconvenţional: „scena” din mijlocul sălii de sporturi a fost aranjată într-o bandă lungă (ca şi o arenă), pe cele două părţi ale acesteia primindu-şi locul publicul. În ziua spectacolului, canicula făcea ravagii, în sală nu mai era aer, aşadar urmărirea producţiei de aproape patru ore a pus orice om la încercare. Bineînţeles, nu pot fi învinovăţite numai condiţiile, din păcate, ritmul mai multor acte a fost mai lent decât cum trebuia, astfel de mai multe ori spectacolul „se aşezase”. Am văzut de la Bulandra producţii mai tari (în noiembrie 2000, în Teatrul Katona József, opera Turandot a lui Gozzi, în regia frenetică a Cătălinei Buzoianu), însă, fără îndoială, prezenţa trupei la Jula a ridicat rangul Festivalului Shakespeare.
În ziua următoare a avut loc spectacolul lui Tom Stoppard: Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi. Producţia timişorenilor, regizată de Victor Ioan Frunză, anul trecut a obţinut în România premiul „Cel mai bun spectacol al anului 2009”, amuzantul „adaos la Hamlet”, cu ritmul lui rigid, fiind o încheiere demnă a manifestărilor din acest an de la Jula. Tom Stoppard a ales pentru rolurile principale două personaje secundare, studenţi colegi ai lui Hamlet, văzând şi auzind acele discuţii-acţiuni, care nu sunt prezentate pe scenă în Hamletul „original”. În spectacolul original, două personaje secundare inocente ajung în centrul evenimentelor, iar Tom Stoppard analizează care sunt aspectele de care depind viaţa şi moartea. Piesa este o dramă absolută despre misterul sorţii, pe care Frunză - care regizează des în teatrele din Ungaria - ni l-a prezentat cu înţelepciune şi umor sarcastic.
Ambele spectacole sunt considerate evenimente teatrale speciale în oferta de vară, ceea ce a dovedit şi faptul că în rândurile publicului au fost prezenţi numeroşi critici teatrali recunoscuţi din Budapesta. Înainte de spectacolul Bulandrei, unul dintre ei se lamenta: se duc în Viena, Berlin, Paris, dar la Budapesta nu, numai la Jula!
Mulţumim Teatrului Cetăţii din Jula pentru aceste seri frumoase!
Ibos Éva (Traducere: Rita Pătcaş)
William Shakespeare: Lear
Tradus de: Ioana Ieronim, Andrei Şerban, Dana Dima
Regizat de: Andrei Şerban
În roluri principale
Lear - Mariana Mihuţ
Gloster - Valeria Seciu
Edmund (fiul neligitim al lui Gloster) - Rodica Lazăr
Edgar (fiul ligitim al lui Gloster) - Andrea Bibiri
Fiicele lui Lear:
Goneril - Daniel Nane
Regan - Irina Ungureanu
Cordelia - Nicoleta Hancu
Spectacolul Teatrului Bulandra din Bucureşti
Tom Stoppard: Rosencrantz şi Guildenstern sunt morţi
Regizor: Victor Ioan Frunză
Scenograf decor şi costume: Adriana Grand
În roluri principale
Rosencrantz - Katona László
Guildenstern - Balázs Attila
Actor - Bandi András Zsolt
Spectacolul Teatrului Maghiar Csiky Gergely din Timişoara
